introspectivă
ca să-ţi testezi bărbăţia nu este nevoie de ritualuri sângeroase
nici de acte nemaipomenite
nici de recorduri doborâte
stai singur în casa ta
închide-ţi telefoanele
uită-te câteva minute în oglindă
şi spune privindu-te în ochi :
suflete nu vom mai fi tineri niciodată
trebuie să acceptăm asta
ca şi schimbarea anotimpurilor
ca legile cosmice
poate vei plânge zguduitor
vei retrăi momentele când ai fost părăsit
pentru prima oară
în mijlocul tău
pe vremea când încă visai poveşti
şi erai împărţit între
jocul cu mingea
frunza
baba oarba
şi iubirea ascunsă
ca să-ţi testezi bărbăţia nu este nevoie de ritualuri sângeroase
nici de acte nemaipomenite
nici de recorduri doborâte
este suficient să fii cu fiecare zi tot mai sincer cu ceilalţi
fără să devii insensibil şi bădăran
şi în primul rând cu tine însuţi
să ridici ştacheta
mâine să mori puţin mai înalt
iată
sunt sincer sută la sută când spun această banalitate :
mi-e cumplit de dor de tine
visez să ne deschidem braţele
să alergăm din toate puterile unul spre altul
legaţi la ochi
poate fiecare va trece prin celălalt
spărgându-i zidurile interioare
trimiţând peste lume o ploaie de cărămizi calde
ori poate ne vom amesteca
într-un androgin fraged şi odihnit
sau vom fi încă doi zei
cu capetele crăpate
şi ierburi ridicându-se din ele
Filed under: 1.poezie