domnule, doamnă…

 S-a încetăţenit vorbirea numai cu formulele de politeţe “domnule, doamnă”. Îmi vine un meşter care o ţine numai în dezacorduri, îi spun “domnule x”, iar el mă ia la pertu, fiindcă…e cu 10 ani mai mare.

Mergi printr-un sat şi ai de întrebat ceva : domnule, nu vă supăraţi…

Ori Toader Paleologu, Pleşu, Liiceanu, ori macaragiu Costică, tot domni. O ţară de domni.

De domni ciobani, care nu ştiu să se poarte, de cele mai multe ori.

3 Responses to “domnule, doamnă…”

  1. Imi place banerul :)

    Cat despre “domnule”, si-a pierdut mult din semnificatie si de multe ori e folosit in loc de “ba”, asta ca sa nu ranesti sentimentele delicate ale interlocutorului. :)

  2. dar interlocutorul o ia de buna mereu :P

  3. desigur, tre sa-si mangie fiecare orgoliul chelios pe burtica, nu?

Leave a Reply