d
Posted on iunie 18, 2007 by carleadan
tu omori de frică
toate lumile nenăscute
îmi spunea cineva demult
parcă dumnezeu
stă chircit în inima mea
cu genunchii la gură
plin de sânge
şi cântă la pereţii ei mişcători
d
uite cum mă rod pe la coate
zidurile fără număr
aşa cum te mănâncă
încet
milimetric
şi calculat
fiinţa
de sub sânul stâng
până se va elibera
de tine
şi
tu de ea
mi-am înfipt mâinile în piept
să nu îmi zboare
colivia
d
trebuie să îţi spun astăzi
că
eu
sunt bătrân
atât de bătrân încât
am prins vremea când
zeii mureau în minţile oamenilor
Filed under: 1.poezie
