grafica de Radu Dobre

Planul era ca în volumul meu “Zeppelinul” să apară şi nişte grafică, realizată de Radu Dobre, un artist care mie îmi place mult.
Din motive obiective, de natură editorială, s-a renunţat la idee, dar mi-ar face plăcere ca oamenii să vadă desenele, poate cineva doreşte să aibă vreo colaborare cu artistul.
Pentru această eventualitate pot fi contactat.

[ clic pe poza pt marire ]

amnezie

de fiecare dată în zori mă mir
cât de bine îţi vine lumina
parcă pentru tine a fost făcută

şi tu zâmbeşti simplu şi nevinovat stingherită
cu aerul acela de după mine
de după prima iubire din zi

atunci pari cea mai vie fiinţă
trăită de toate lucrurile la ambele capete

de toate lucrurile pe care eu le mângâi
dinăuntrul lor

nici nu mai ştiu exact de ce

iertare

 

acum când citeşti aceste cuvinte
undeva
în lume
un om îşi pierde vederea

un altul este călcat de maşină

un sfânt poate intră în Rai chiar acum
cu un ditamai soarele-n braţe plângând
şi marile ziduri de apărare
izbucnesc în ferestre

un copil admiră o parte din aerul dimineţii
care stă pe ape
în lotuşi departe
şi nu orice aer
cea mai aleasă parte a lui

uneori mă simt vinovat pentru toate

iniţiaţii spun că suntem legaţi prin fire nevăzute
şi eu cred asta

oftatul unuia ar trebui să se prelungească în fiecare –
principiul dominoului la nivel înalt

vă rog să mă iertaţi că am uitat să mor tânăr

voi
plăti
pentru
asta

schiţă

herăstrău

un câine bea dintr-o baltă
umbrele frunzelor muribunde

în loc de cer kantian
înstelat deasupra mea

ochii tăi migdalaţi şi uzi
ca două mandale sparte

liniştea se prelinge pe copaci
în sus

nimeni

poezia anului 2100

stau şi mă întreb cum va fi poezia anului 2100
când fosforescenţa oaselor noastre va fi ieşită din pământ ca aburul
şi va pluti în nori colosali pe deasupra oraşelor

cavourile vor fi microscopice
/ eprubete cu adn /
într-un singur zgârie-nori construit
pe uriaşe perne antigravitaţionale roz

va fi o plutire generală

poezia va fi ciudată
ciudată rău
de tot
de nerecunoscut
ca poezie

se va scrie la esenţă
nu va fi un sens unitar
doar stări smulse prin cuvinte
fără mare legătură
unele cu altele
numai
subînţelesuri
căci ele ne unesc cel mai profund

ciocolată
miros
portocale
piele
iubire
limbă
peşte
cornee
patru mâini prin două trupuri
hai
ah
uşor
fâlfâit
alb-negru
atât

nu ?