don perignon

bucureşti -

căldura se prăbuşeşte
în canale & subsolurile blocurilor
peste ţevile ca de orgă

apa rece
apa caldă
&
rahatul
călătoresc prin sufletul oraşului

de la mine
se aude cum vă apar ridurile
picăturile de apă vă împodobesc şobolanii

inimile pline cu ruj ale iubitelor noastre
s-au desprins
au căzut cu încetinitorul
cât le e trupul
de lung
de înalt

autişti scăpaţi din realitate gonesc nebuneşte în bătaia vântului

poate mă veţi învinge

proştilor

mă sparg de voi ca o sticlă de şampanie