am inceput un roman. de multa vreme ma tot incordez 
sa scriu proza, m-am jucat cat m-am jucat cu word-ul in nisip si acum deja am inceput romanul.
vreau sa iasa psihologic – este vorba de framantarile unui tanar plecat in cautarea adevarurilor universului concentrationar, o calatorie in care pleaca insotit de dorinta de a-i schimba pe altii, de a se razbuna, de a afla si de a intelege si sfarseste prin a se schimba el insusi.
acu sa vedem, Dumnezeu cu mila ce-o fi pana la urma. un prim fragment aici, care este un vis al personajului principal.
Numele romanului nu-l pot spune, este destul de socant si cu carlig pentru public (sper). Initialele numelui romanului sunt E I.
am scris cam 30 000 de semne, asta inseamna cam 10% din cat vreau sa iasa.
Pariaza cineva pe mine?
Pe Magheru, lumea se strânge grămadă în faţa blocului „Scala”. Din fosta cofetărie celebră de la parter a mai rămas doar un holişor care adăposteşte un singur galantar cu prăjituri mediocre şi o masă veşnic ocupată de vânzătoarea care face rebus în lipsa clienţilor. Cineva strigă isteric, înfingându-şi indexul între antele gsm de pe clădire: Priviţi, e Ţurcanu!
O siluetă albă, de heruvim, se profilează pe albastrul cerului. Îngerul păşeşte pe marginea blocului cu braţele deschise larg şi capul aplecat pe spate, ca un drogat.
„Se aruncă, se aruncă”, „care Ţurcanu, mă?”, „să sune cineva la 112”, „dă-te, fă, că ăsta sare în capu’ nostru”, vociferează mulţimea. Câţiva filmează paşii heruvimului, pentru youtube, alţii fac poze cu telefoanele. Deodată Ţurcanu îşi trage cămăşoaia albă peste cap şi rămâne gol, într-o erecţie formidabilă. Din mulţime se aud chicoteli de puştoaice, babele îşi fac cruce, scuipându-şi în sân. Cămaşa cade încet, ca un fulg de lebădă peste oameni. Ei o rup în bucăţi mici pe care le îndeasă în port-acte, lângă iconiţe sau pozele celor dragi. Îngerul întinde piciorul stîng deasupra prăpastiei urbane, pe fundul căreia a îngheţat un pârâu de maşini. Aşteaptă. Piciorul îi este îmbrăcat instantaneu în sunetele celor de jos. „La o parte se aruncă!”. Pune şi celălalt picior în aer şi rămâne fix, în levitaţie. Îşi lasă mâinile pe lângă corp şi mişcarea îl propulsează câţiva metri în sus. Lumea începe să aplaude şi să urle.
Cade în capul unui bărbat tânăr, zdrobindu-l. Mulţimea fuge în toate părţile, canich-ul negru al unei babe rămâne lângă masa de carne roz şi începe să limpăie sângele care alunecă prin praf, peste chiştoace de ţigări, spre bordură. Un aurolac râde cu gura în pungă şi punga se mişcă pe faţa lui ca o fiinţă vie.
Completat sub: r 3.diverse
