Vorbind ieri pe facebook cu Vimer [REFERINTE IN ARTICOLUL DE IERI (un fost coleg din generala) despre o posibila intalnire intre noi, plus inca niste colegi, mi-am amintit de o chestiune interesantă.
Nişte psihologi au făcut o descoperire care dă de gândit: când foştii colegi de şcoală se întâlnesc la aniversarea unui număr de ani de la terminarea unui stagiu şcolar, comportamentul lor este oarecum bizar.
Dacă i-ar vedea cei cu care ei socializează în prezent la serviciu, în familie sau între prieteni ar rămâne şocaţi, fiindcă oamenii prezenţi la întâlnirile cu foştii colegi tind să se poarte aproape ca pe vremea când erau la şcoală.
Încep să se copilărească, să intre în pielea elevilor de odinioară şi se raportează la ceilalţi aşa cum îi ştiau.
Astfel că de multe ori ajungi să vezi oameni de 40-50 de ani făcând glume şcolăreşti, vorbind ca pe vremuri, într-o veselie care nu le proprie în viaţa de toate zilele.
Explicaţiile pot fi multe, dar faptul rămâne interesant şi îmi place să cred că este vorba şi de o nevoie inconştientă de purificare, de întoarcere la vremea când nu ridicasem atâtea bariere în relaţiile interumane.
Atunci ne iubeam sau ne detestam pe faţă, ura ţinea două zile, iubirea era devastatoare, iar bătăile erau de cele mai multe ori asemănătoare cu ritualurile din lumea animală, care nu au în primul rând ca scop distrugerea adversarului, ci statutul în grup.
Mi-aduc aminte că Sergiu trebuia să se bată odată cu Emi Odagiu. Mai mulţi, într-o atmosferă extrem de civilizată, ne-am dus cu ei pe Stadionul Tineretului, lângă Caşin, şi eu mă rugam de amândoi să nu se bată, căci eram prieten şi cu unul şi cu altul.
În mod clar nici ei nu aveau chef de bătaie, dar nu se putea găsi cu uşurinţă modalitatea de a nu se bate şi totodată orgoliul fiecăruia să rămână neştirbit.
Dar câtă cureţenie tinerească…
Se pregătea bătaia ca pe o nuntă, ca pe o petrecere între prieteni, mergeau băieţii în alt cartier să se bată, mergeau aproape umăr la umăr, respectuoşi, trişti că trebuie să nu mai fie prieteni de azi înainte, nimeni nu încălca regulile.
Nu se dădea cu piatra în cap pe la spate, bătaia era ceva aproape sfânt.
Ca tinereţea de care te bucuri tot mai mult cu cât o ai mai puţin.
Completat sub: r 2.articole, 3.diverse
Intrebari! Marcea vs Iulian, julitor-spectaculos! Vimer vs Sergiu, serie intrigant-aleatoare! Classics! Cum sa gasesti intrebarea potrivita cand distractia e maxima? Cum formulezi linistea ce urmeaza dezastrul? Ai vorbit de puritate, am mushcat repede din cruditate.
Sau Radu Stoica vs restul clasei