senryu politice

discursurile
lui mircea geoană sunt mari -
şi totuşi MICI MICI

 __________________

Vadim vorbeşte,
clăbuci cât vezi cu ochii -
spot la detergent

__________________ 

Cârmaciul nostru
înoată ca peştele -
deasupra flotei

 ________________

PD-ul e sus
Băse destupă sticla -
BOC ! şi apoi fâs

 _________________

Tăriceanu bea
doar cu gândul la popor -
Citroen-adă

romanian fristail

un băiat deştept
nu mai ştiu cine
a zis
toate vechi şi nouă toate
ce e val ca valul trece

adevărat
adevărat vă spun
că nu zic nimic

orice aş scrie vă actualizează senzaţia de omniscienţă
sau mai pe înţelesul tuturor
că
nici ăsta nu spune noutăţi
doar ambalează altfel
ce ştim deja

am luat
chiloţi
cd-uri
şosete
creioane colorate toxice
baterii
laptop
prezervative
păpuşele cu sânii plini de plumb
pentru fiică-mea
toate made in china

şi dilema veche pe care o ţin împăturită
să nu creadă lumea că o afişez ostentativ
cu mesaj
ia uitaţi bă eu gândesc am preocupări intelectuale şi-l citesc pe Pleşu
care ne explică acelaşi lucru în 7000 de eseuri

că suntem de căcat
varză-muci
păcălicii europei
comunişti rataţi şi capitalişti şchiopi
defetişti cu prăjinile arcuite sub nasurile borcănate
manelişti
kitsch-oşi
dan negru
ogică
prigoană
bahmuţeanca
pipera
imobiliare
metrou uşor
care este
conturile lui ceauşescu
moţiune de cenzură
pin
porc
agenda cetăţeanului
vântu
mama fni
silicoane
tăriceanu
bulă
rompetrol
masonerie
lupta anti-corupţie
certificate de revoluţionar
retrocedare
sex
şantaj
CNSAS
am fost urmărit de securitate nu turnător
bălăceanu
muscă
ileana cosânzeana
laura andreşan
inundaţii
fotbal
oracolul din bălceşti
nea piţi
nea puiu
eliade
cornel dinu
cioran
noica
ţuţea
brâncuşi
râmaru
sfânta parascheva
sarmale
anii ‘30
uranus
buldozere
era mai bine pe vremea
ceauşescu
să ne dea casă
servicii
butelii
adopţii internaţionale
pedofilie
belgieni
noi suntem români
mama omida
caritas
nu comentez
măi animalule
ca soarele sfânt de pe cer
şoc şi groază
mig-uri
prabuşire în sondaje
bileţele
interceptări telefonice
bivolaru
perucă
ţigancă împuţită
bulangiu
rupe tăcerea
poponar
daţi sms la numărul
gay
ouţe
cocoş
udrea
la înaintare
marfă
beton
mişto
anticipate
fără timbru
dezvăluire
incendiar
surse care doresc să-şi păstreze anonimatul
se pare că
oameni de bine
13-15 iunie
marian munteanu
iisus
roman
apaca
lapte
vacă
nu ne vindem ţara
noi muncim nu gândim
cine-a tras în noi după 22 ?
sri
inginerie
şomaj
sânge
casă de schimb valutar
europa
chinezi
valize
descarcerare
carnagiu
paradă
gropi
reasfaltare
maidanezi
aliantziriac
zâne
de tristă amintire
surprize
surprize
iarna nu-i ca vara
ion
ion
poliţia în acţiune
toate acuzaţiile au fost respinse
totul este o înscenare
DNA
PNA
CNA
plm
adi minune
mutu
dostoievski
pro tv
ce salariu are esca ?
protecţia consumatorului
e inadmisibil domne
legalizarea prostituţiei
vadim tudor
trichineloză
protan
mici
geoană
mitici
bere
vaci nebune
europarlamentari
blonde
ora 5
zeci de lovituri de cuţit
CNN
bin laden
petarde
CIA
comunicate
e-uri
eu-uri cu e-uri

eu am învăţat cu totul altceva la şcoală
că românul s-a născut poet
că suntem ospitalieri cu toate pieile de pulă ale planetei
pe care tre’ să le luăm de 7 ori de pe ei
nu dăm înapoi niciodată în bătălii
/ pt. că nu mergem ferm înainte
că dacă doamne fereşte se întoarce roata şi
tre’ să-ntoarcem şi noi armele de azi pe mâine
că nu suntem proşti să cădem de fraieri
dă-le-n căcat de principii
cine poate oase roade
mai aproape dinţii decât părinţii /
avem mulţi eroi
bărbaţi de bărbaţi
de aia în afară de ecaterina teodoroiu nu-mi vine în cap niciunul
mai tânăr de 200 de ani

merg spre centru unde ştiu că iar o să mă împiedic
de cerşetori şi şmecheri cu marmeladă în păr
şi o să fiu obosit toată ziua

azi-noapte am stat mult pe net
blogurile literare mi s-au lipit de faţă
albe
strălucitoare
textele oamenilor îmi curgeau
în ochi
în nas
pe gât
ca pe vremea când citeam sub plapumă cărţi interzise
unii stăteau cu urechea pe partea vestică a cortinei de fier
şi ascultau cum mureau în surdină
cei născuţi cu amortizorul pe suflet

atât pt azi

sal

întrebări

Am găsit asta  şi mi-am adus aminte de un plan mai vechi -  să cumpăr nişte manuale de română, să văd şi eu ce poezie li se bagă tinerilor în cap.
Am bănuiala că se merge tot pe sistemul vechi, de a scoate mereu “în faţă” poeţi care sunt deja ultracunoscuţi. Pe  vremea mea, la şcoală eram intoxicaţi cu Arghezi, Şt.O.Iosif, Eminescu, Topârceanu, etc. Asta în timp ce Nichita îşi trăia ultimii ani. Acum intuiesc acelaşi stil. Niciunul de 20-30 de ani prezentat.  De ce se merge mereu pe conserve, pe e-uri cu care au fost îndopate şi generaţiile trecute ? Tot bătătorirea potecilor obosite, pe care au mers sastisiţi şi părinţii noştri, au rămas pe hărţile celor care ne îndrumă copiii ? Da, pentru că sunt cele  mai sigure. Pentru că nimeni nu îşi asumă responsabilitatea de a prezenta copiilor şi tinerilor autorii noi, care încă nu au confirmarea câtorva zeci de ani ? Probabil. Între a trece Rubiconul ( nimeni nu cere asta unui ministru în pragul pensiei, care a activat peste jumatate din timp în sistemul comunist de învăţământ ) şi a pluti molcom-dâmboviţeşte, poate exista o cale de mijloc. Sau nu ?
Mereu, în şcoală, tinerii află de poezia care deja nu se mai scrie, mereu sunt cu un pas, doi, şapte, în urma vremurilor.Desigur, 1 pas, 2, 7, la figurat, in fapt e vorba de zeci de ani…Voi vedea dacă în manuale există trecuţi autorii actuali, tendinţele, lucrurile reale, poezia care se scrie pe stradă, în autobuze, pe telefonul mobil, nu cea prin care se pluteşte cine ştie prin ce tărâmuri ideatice în care nu prea mai crede nimeni.

_____________

vezi, rândunelele se duc,
şi eu cu jale de i-pod m-apuc
de ce nu vii, de ce nu vii,
pierdui metroul spre industrii… 

TRIB_unul

peronul

dimineaţa te întinzi
pentru a te refixa în tine

palmele în palme
tălpile în tălpi
sânii în sâni

în curând va veni ziua când
îţi vei arunca rochia de mireasă
cu un gest graţios şi total

va cădea
încet
încet
timp de o viaţă de om
şi albul ei se va sparge
odată cu noi
în mii de păsări strălucitoare

ne va cuprinde tunelul acela
de care vorbesc toţi

va aluneca în jurul nostru
atingându-ne
peste tot în acelaşi timp

ne vom simţi ca atunci când mergeam cu metroul
şi geamurile fotografiau
ba întunericul
ba lumina

peronul pulsa

peronul
îşi deschidea
oamenii
mereu
în partea cealaltă

The reality cannot be displayed

iraq

de câţiva ani
arabii urcă în moarte cum intrăm noi pe bloguri

bombele argintii cad tocmai din al nouălea cer
copiii îşi înalţă castele de nisip şi sânge
din vârful lor râd în sus doar o dată

avioanele invizibile îşi trec prin ochii lui dumnezeu dârele strălucitoare

carnea vaporoasă de copil şi furnicile se adună
iubito
hai să ne cununăm peste o săptămână

braţul drept mi l-am înfipt în LCD - ul de 17 inch
până la umăr
e răcoare
pixelii îmi intră prin pori

furnicături înnebunitoare

bâjbâi după ceva
foarte departe

prin sala cu mii de calculatoare
care ne sug realitatea

vârtejuri uriaşe
dispar în ecrane

The reality cannot be displayed

pilot automat

uneori vă simt ca un cheag de sânge în inimă

dimineaţa mă piş tremurând
să nu mă înfund cu vreunul din voi

pe zeppelingaul.blogspot.com dan carlea e parodiat cu talent

 UPDATE ora 15:47Baiatul a sters blogul respectiv, cred ca se astepta sa ma dau cu capul de pereti ca el, atunci cand am aratat ce face, dar cand a vazut ca tin la caterinca daca e de buna calitate si-a dat seama ca nu merita sa imi faca publicitate gratis.A aparut un nou blog http://zeppelingaul.blogspot.com unde un tip ma parodiaza misto de tot. Nu am ras demult cu atata pofta. Si pare destul de muncit blogul, omul chiar si-a dat silinta sa faca ceva. Si a reusit. Din punctul meu de vedere, cand ajungi asa de bine parodiat inseamna ca incepi sa existi in spatiul public, sa insemni ceva. Deci, sa vedem cat timp se va scrie pe acel blog, as fi dezamagit daca ar fi doar un foc de paie. Sincer, il stiu pe cel care face asta, si m-ar deranja daca nu ar permite din cand in cand cate un comentariu al meu pe acel blog. Ar demonstra ca nu stie sa faca parodie totala, ci doar atacuri ieftine. Il trec in blogroll pe ambele mele bloguri.adica pe asta si pe http://zeppelinul.blogspot.com/singura chestiune urata e slutirea numelui meu, si anume dan curlea, asta nu mai e parodie, dar in fine, merge

putea sa gaseasca altceva, sa zicem dan scarbea, sau dan sfarlea, etc

Acasă la Brumaru

Era pe la ora 11, în nu mai ştiu ce zi din iunie 2007. De câteva zile, de când ajunsesem în Iaşi, plănuiam să mă întâlnesc cu Emil Brumaru. Vroiam să-i dăruiesc cartea mea de debut, dar mai mult ca asta să îl cunosc pur şi simplu. Nu cred că murea fără volumul meu.
Tot felul de calcule mi se ciocniseră în cap toată după-amiaza de cu o zi înainte :
“Să aflu numărul de telefon şi să pun problema cumva aşa : dacă aveţi 5 minute într-una din zile poate urc până la dumneavoastră, sau poate prin oraş, cum credeţi…
Sau să mă duc neanunţat, să las cartea cui deschide uşa, la plezneală ? Ca ultimul ţopârlan. Sau mai bine, poate, să i-o las în cutia poştală, împreună cu un bilet.
Dacă dau telefon poate să se eschiveze uşor, parcă şi aud : sunt îngrozitor de prins în perioada asta, hmmmmm, vă dau adresa poate trimiteţi prin poştă. Dar şi dacă merg tabarles, neanunţat, par venit direct de la stână. Nu. Nu se face aşa ceva. Ai uitat toată buna creştere pe care mă-ta s-a chinuit să ţi-o bage în cap ?”
Mizerabilul de tramvai 3 parcă se desfăcea spre centru. ” La Bucureşti nu mai sunt asemenea fiare vechi pe roţi ciobite de ani buni. Capitala e capitală…”
Găsisem numărul lui Brumaru în cartea de telefon, cum nu credeam, mă uitasem în stilul “s-o fac şi pe asta, dar sigur e la secret”. Era la liber. Ştiam zona, treceam pe acolo cu tramvaiul în fiecare zi. ” Mă plimb, găsesc blocul, şi apoi la inspiraţie “.
Aşa suna marele meu plan. Cu plăsuţa cu volumul subraţ mă zgâiam pe ziduri.
O magherniţă cu second-hand-uri în care am intrat să mă uit după nişte blugi şi m-am chiorât la picioarele vânzătoarei, un magazinaş cu componente de calculator, un gang…
Din tramvai văzusem numărul căutat, dar acum pur şi simplu dispăruse.
Întreb o blondă. Niciun răspuns. “Altă văcuţă care crede că orice bărbat care o întreabă ceva foloseşte asta ca pretext să o tragă în pat. Nu că nu aş vrea-o, dar, in fine, unde morţii mă-sii e numărul ăla ? Şi Brumaru, ditamai clasicul, nu stă şi el la o vilă pe Copou…”
Merg în sus, spre Unirii, mă întorc. Iar în sus, iar în jos.Pur şi simplu făceam trotuarul. Deodată, la marginea câmpului vizual se agită un covor. Imediat, puţin mai încolo numărul parcă rânjea la mine, ironic. Până atunci mă uitasem mult mai jos, unde îl percepeam din tramvai.
Intru prin gang, ajung în spatele blocurilor. Puţin emoţionat merg în direcţia în care speram să găsesc scara maestrului. Un puştan cu nişte căşti pe urechi tocmai ieşea :
- Nu te supăra, Brumaru stă în scara asta, sau în aia ? zic, gesticulând ca un semianalfabet.
- Cum ? scoţându-şi căştile din urechi, puştiul mă privea curios.
- Brumaru, în care scară stă ?
- În aia ! zise grăbit, repostându-şi căştile din care urla ceva trendy.
Inima îmi bătea de parcă mă întorsesem în timp şi urma o lucrare la română, cu gramatica ei mizerabilă, predată cu har de profesoara Codârlă, care îmi zicea adesea cu un aer matern :
- Măi Cârlea, chiar nu vrei să ajungi să scrii o cerere fără greşeli ?
” Ce să fac, ce să fac ? Să sun ? Nu e o oră aiurea ? Dacă omul doarme ? Poate a lucrat toată noaptea. Parcă îl aud : Bă Tzone, m-a sculat unu de la tine să îmi dea o carte. Ce dracu, bă…? Poate e genul nervos care mă face după aia de rahat prin toată lumea literară ieşeană.”
Râdeam mânzeşte, mergând cu paşi mici, de parcă eram la maternitate, aşteptând să se nască ceva. Orice.
” Fie ce-o fi, ia uite mă… Las’ să fie o chestie autentică, nelucrată, să îmi aduc aminte cu plăcere peste ani. Au şi întâmplările astea farmecul lor. “
Şi sun. Răspunde o voce de bărbat, puteam să jur că e el, îl auzisem cu nişte săptămâni în urmă, la o emisiune a Cristinei Ţopescu.
Mă prezint şi trântesc mârlănia, transpirând :
- Sunt prin zonă, aş putea să urc până la uşă să vă dau cartea, nu vă reţin deloc, să vă cunosc şi eu.
” Aşa pune problema un psiholog, ratatule. Poate îţi trage ăsta un perdaf de te caci pe tine. Ai vorbit ca un puşti de 17 ani. Needucat. “
- Ăăă, da, urcaţi, etajul … interfon… Fusese în mod clar încurcat de aşa propunere, dar buna cuviinţă îl făcuse să nu refuze.
” Wow, voi cunoaşte un clasic. A mers. Tupeul meu a fost de nerefuzat. Ia vezi, concentrează-te să nu ratezi ceva, vreo nuanţă, vreo privire cu subînţeles. Ăsta e un moment unic.Visai tu aşa ceva când băteai mingea cu ăia din Crângaşi ? “
Urc, mă opresc la uşă. “Să sun ? Să aştept ? Ia să stau câteva minute, poate îşi trage şi omul nădragii pe el. “
Uşa se deschise şi în prag apăru Brumaru.
- Vă salut ! mi-am împleticit limba.
-Poftiţi, intraţi.
- Ăăă, nu vreau să vă reţin, ştiţi…
- Intră domne niţel, stăm la uşă ?
Îmi întinde mâna. “Slavă domnului că am scăpat de mania de la 20 de ani, când, ca un adevărat idiot, îndindeam mâna oricărui bărbat. Avea 75 de ani ? Nu conta la mine. Era profesor universitar ? Mare brânză ! “
- Pe aici, zise, pornind-o pe un hol îngust.
Am ajuns într-o cameră ticsită de cărţi. Rafturile unei mici biblioteci erau pline, pe jos mormane de cărţi, un fotoliu plin cu cărţi. Se aşeză pe un scaun care se găsea în faţa unui calculator pornit. Messengerul stătea cu gură deschisă în bară. Parcă râdea de mine.
Mă pofti pe fotoliu. Încurcat, am luat teancul de cărţi şi m-am aşezat. Le-am pus alături, peste alt teanc. Se dărâmară toate. Messengerul parcă avea gura şi mai mare.
” Cretinii ăştia de la yahoo nu au realizat când au făcut moaca asta că arată de parcă vrea să o ia în gură ? Pur şi simplu juri că e un poponar plin de promisiuni, aşteptându-şi soţul de la muncă. Ia uite mă, stau lângă Brumaru şi mă gândesc la tâmpenii. Ce cald e aici. Sau sunt emoţionat…”
Brumaru mă cerceta direct.
- Şi tu eşti de la Tzone? Ce mai face ?
- Ăăă, cu munca, a avut multe de făcut cu lansările astea de la Bookfest, ştiţi cum e.
- Şi tu ? Cu ce te ocupi ?
- Psiholog, am lucrat în campanii electorale, mizerii de astea, psihologie sportivă, scriu poezie, acum aş vrea să încep o piesă de teatru, ăăă…
- Psiholog, poezie, teatru, hmmm…
Nu înţelegeam subtextul. Tonul nu-mi spunea nimic. Fusese plat, ca o constatare de psihoterapeut. “I-a sunat rău ? Se referă că sunt polivalent sau că mă întind prea mult?”
Îl cercetam să descopăr ceva în limbajul nonverbal. Nimic. Parcă totuşi era puţin sceptic. Aşa avea aerul. Sau ăsta e aerul lui în general.
- A, dă-mi şi mie telefonul lui Tzone, că tre să îi zic să-mi trimită nişte cărţi.
Scot telefonul, îi dictez numărul, realizez că ar vrea să sune.
- Dacă vreţi, sunaţi . zic, întinzându-i Ericssonul meu de 3 ani, cu abonament de 4 dolari.
Îl ia, ezitând.
” Poate am făcut o gafă. Dacă nu voia să dea de faţă cu mine ? Sau poate interpretează că îl consider sărac şi vreau să-i fac economie.
Urmează o scurtă convorbire cu Tzone. Închide. Se lasă câteva secunde de tăcere care mă sperie.
- Nu mă pricep la metoda prin care ar putea ajunge şi cartea mea în marile librării. încerc eu să împuşc doi iepuri dintr-un foc, să şi elimin tăcerea şi să aflu ceva folositor.
- Păi te duci la librărie şi discuţi acolo. În timp ce vorbea se ridicase, ieşise în hol şi puse mâna pe telefon. Formă un număr.
- Ia uite mă, nu răspund ăştia de la Humanitas.
- Pentru mine, ăăă, lăsaţi maestre, întrebam aşa informativ, nu vă deranjaţi. Sentimentul de jenă din mine lua proporţii periculoase.
“Vii ca un cioban, şi acu să înţeleagă omul că ai bătut apropoul să intervină pentru tine pe nu ştiu unde. Tâmpitule, nu puteai să zici ceva neutru, o întrebare mai lipsită de angajament, ceva.”
Nu spune nimic, formează iar.
- Alo, Ionuţa, ce faceţi mă ? Păi am sunat… Eeee. Bine. Uite mă vine un băiat la tine poate îi băgaţi şi lui cartea la voi.
Eu dădeam din mâini ca un apucat, deşi era evident că e mult prea târziu.
- Maestre, nu e cazul, lăsaţi, mulţumesc. aproape că ţipam în şoaptă.
- Uite, vine acum să vorbiţi. Cârlea Dan. Da.
- Maestre, nu am acum cărţile la mine !
I-auzi, nu are acum volumele la el. Da, mâine. Bine. Mulţumesc.
- Vai, maestre, nu trebuia, mulţumesc, eu întrebam aşa ca să ştiu procedurile că sunt nou. zâmbesc stingherit.
- Lasă, eee, te duci mâine şi vezi acolo care e treaba.
Eram pătruns de senzaţia că am în faţă un om bun cu adevărat, atent la ce spune celălalt, fără grija de a părea altfel de cum e. Nimic cosmetizat nu se simţea, nimic prefăcut. Găsisem un firesc de care dau foarte rar. Şi care îmi spune că omul este om, valoare reală, nu contrafăcută.
Vorbea de parcă am fi fost prieteni, de la egal la egal, fără preţiozităţi. Şi faptul că mă primise exact cum era, în pantalonii de casă, când ar fi putut să spună să vin peste jumătate de oră, că are de terminat o lucrare, şi să ia cărţile de pe jos, să se prezinte după normele make - up - ului social…
- Maestre, nu vă mai reţin, vă mulţumesc, şi dacă aveţi drum prin Bucureşti poate îmi daţi un bip, să vă mai văd pe undeva. trântesc eu din pod ultima mojicie. ” O să creadă omul că eşti un pupincurist de somităţi şi celebrităţi. Bravo ! Acu să te sune Brumaru să te invite la bere ! Eşti penibil “
Ne-am luat rămas bun, el liniştit, eu mai emoţionat ca la venire. În lift îmi venea să plâng, gândindu-mă că aproape sigur nu îl voi mai vedea niciodată şi peste ani voi revedea pe dinăuntru această vizită ieşită din canoanele sociale, dar pe care clasicul şi viul Brumaru o acceptase cu un firesc rarisim.

Pe carte i-am scris ” de la debutant la clasic, dan cârlea “.

rezultatele sondajului privind imaginea marilor edituri care publica poezie

Iată rezultatele sondajului :

 

 Am bănuiala că au fost persoane care au votat de mai multe ori.
Cam de la început a fost CR pe locul 1 şi Vinea pe 2, ( la mică distanţă ) lucru firesc ţinând cont de faptul că Vinea se sprijină pe un singur om, iar CR are mulţi angajaţi.
Totuşi, parcă în primele zile ale votului Vinea era la mare distanţă de următoarele, iar apoi, deşi nu prea am mai făcut publicitate sondajului, şi cine avusese de votat votase, au crescut voturile pt alte edituri, ca şi cum cineva ar fi vrut să arate că Vinea este egalată de alte edituri şi la mare distanţă de CR.

Oricum, concluzia clară este că cea mai bună imagine în rândul oamenilor preocupaţi de poezie o au CR şi Vinea. Brumar şi Polirom vin tare din urmă.

Paralela 45, Lumen şi Junimea să lucreze tare la PR, mai ales în zonele virtuale.